11 definiții pentru tolcer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tolcer sn [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~iu, (reg) tiol~, tiul~, ~ei, ~Iter, tul~, turcel, turcer / Pl: ~e, ~uri / E: mg tölcsér] (Reg) 1 Pâlnie. 2 (Pan) Vârtej al unei ape. 3 Trompa albinei. 4 (Bot; lpl) Zorele (Ipomaea purpurea).

TOLCÉR, tolcere, s. n. (Transilv., Ban.) Pîlnie.

TOLCÉR, tolcere, s. n. (Reg.) Pâlnie. – Magh. tölcsér.

TOLCER s. n. (Ban., Trans. SV) Pîlnie. Tolcser. Infundibulum. AC, 375. Infundibulum. Tolcser. Tölcsér. LEX. MARS., 218. Nasu fie la buți tolceriu. OG, 390. Etimologie: magh. tölcsér. Cf. l e i c ă.

tolcér n., pl. e (ung. tölcsér, d. germ. trichter. V. triftor). Olt. Ban. Trans. Pîlnie.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tolcér, tolcére, s.n. (reg.) 1. pâlnie. 2. vârtej, bulboană. 3. trompa albinei.

tolcér, tolcere, s.n. – (reg.) Pâlnie. – Din magh. tölcsér „pâlnie” (Scriban, DLRM, MDA) < germ. Trichter (Scriban).

tolcér, -e, s.n. – Pâlnie. – Din magh. tölcsér „pâlnie”.

Intrare: tolcer
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tolcer
  • tolcerul
  • tolceru‑
plural
  • tolcere
  • tolcerele
genitiv-dativ singular
  • tolcer
  • tolcerului
plural
  • tolcere
  • tolcerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tolcer

etimologie: