2 intrări

4 definiții

TOKIÓT, -Ă, tokioți, -te, s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară, sau locuitor din Tokio. 2. Adj. Care aparține capitalei Tokio sau tokioților (1); privitor la Tokio sau la tokioți. [Pr.: -ki-ot] – Tokio (n. pr.) + suf. -ot.

tokiót (referitor la Tokio) (-ki-ot) adj. m., s. m., pl. tokióți; adj. f., s. f. tokiótă, pl. tokióte

tokiót, -ă, tokióți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care face parte din populația de bază a orașului Tokio (capitala Japoniei) sau este originară de acolo (Menționat în capitolul Nume proprii geografice și nume de locuitori).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

tokiót, -ă adj. Care aparține orașului Tokio ◊ „Rata de creștere a populației tokiote [...] a fost cea mai scăzută din ultimul deceniu.” R.l. 15 IV 73 p. 6 (din Tokio + -ot; DEX-S)

Intrare: tokiot (adj.)
  • silabație: to-ki-ot
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tokiot
  • tokiotul
  • tokiotu‑
  • tokio
  • tokiota
plural
  • tokioți
  • tokioții
  • tokiote
  • tokiotele
genitiv-dativ singular
  • tokiot
  • tokiotului
  • tokiote
  • tokiotei
plural
  • tokioți
  • tokioților
  • tokiote
  • tokiotelor
vocativ singular
  • tokiotule
  • tokiote
  • tokio
  • tokioto
plural
  • tokioților
  • tokiotelor
Intrare: tokiot (s.m.)
  • silabație: to-ki-ot
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tokiot
  • tokiotul
  • tokiotu‑
plural
  • tokioți
  • tokioții
genitiv-dativ singular
  • tokiot
  • tokiotului
plural
  • tokioți
  • tokioților
vocativ singular
  • tokiotule
  • tokiote
plural
  • tokioților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tokiot tokiotă

etimologie:

  • Tokio (nume propriu) + sufix -ot.
    surse: DEX '09