TOHARICĂ s. f. (< cf. fr. toharique): limbă indo-europeană vorbită în antichitate în Asia Centrală (Turkestanul chinez) de către toharieni. Textele toharice găsite în secolul nostru în Turkestanul chinez datează din secolele al V-lea – al VI-lea î.e.n. și sunt scrise cu alfabet hindus. Ele prezintă o mare importanță pentru gramatica comparată a limbilor indo-europene.