toharic, ~ă [At: GRAUR, I. L. 206 / V: (înv) toca~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ger tocharisch] 1-2 sf, a (Șîs limba ~ă) (Limbă indo-europeană) vorbită în Antichitate în Asia Centrală și cunoscută din texte aparținând sec. V-VII d. Hr., scrise cu alfabet hindus. 3 a Care se referă la limba toharică (2).