7 definiții pentru tocmă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tocmă sf [At: ANON. CAR / V: (reg) togmă, tomnă / Pl: ~me / E: pvb tocmi] (Reg) 1 Învoială. 2 (D. obiecte de îmbrăcăminte; îla) Pe tomnă Făcut la comandă. 3 Tocmeală (17). 4 Logodnă. 5 (Îe) A fi în tomnă A duce tratative de logodnă.

TÓCMĂ, tocme, s. f. (Regional) Tocmeală. S-a spart tocma. Au rămas certați pe viață. STANCU, D. 42. Începe tocma pe țoale. id. ib. 175.

TÓCMĂ, tocme, s. f. (Reg.) Tocmeală. – Din tocmi.

TOCMĂ s. f. (Ban.) Învoială, tocmeală. Tokmĕ. AC, 375. Etimologie: tocmi.

tócmă f., pl. e (d. tocmesc; rut. în vest tokma, învoĭală; ung. tokma, tukma). Olt. ș. a. Tocmeală.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÓCMĂ s. v. înțelegere, învoială, logodnă, târg, târguială, tocmeală.

tocmă s. v. ÎNȚELEGERE. ÎNVOIALĂ. LOGODNĂ. TÎRG. TÎRGUIALĂ. TOCMEALĂ.

Intrare: tocmă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocmă
  • tocma
plural
  • tocme
  • tocmele
genitiv-dativ singular
  • tocme
  • tocmei
plural
  • tocme
  • tocmelor
vocativ singular
plural

tocmă

etimologie:

  • tocmi
    surse: DLRM