4 definiții pentru tochitură
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tochitură (mâncare) s. f., g.-d. art. tochiturii; pl. tochituri
!tochitură (mâncare) s. f., g.-d. art. tochiturii; pl. tochituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tochitură v. topitură
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TOCHITÚRĂ, tochituri, s.f. Preparat culinar numit și topitură, făcut tradițional cu ocazia tăierii porcului, din carne grasă tăiată mărunt, prăjită cu ceapă în tigaie, având aspect de tochitură (= jumări obținute prin topirea slăninii). Ca specialitate gastronomică românească, este realizată din bucăți mici de carne de porc, de organe și de cârnăciori, prăjite la tigaie, servite cu garnitură de mămăliguță, cu ochiuri și brânză rasă deasupra.
- sursa: DGE (2003)
- adăugată de gal
- acțiuni
Intrare: tochitură
tochitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |