tochílă, V. topilă.

topilă sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~pelă / A și: (reg) topilă / Pl: ~le / E: bg топило, srb topilo] 1 (Pop) Loc amenajat în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit¹ (2) cânepa sau alte plante textile Si: (pop) topitoare (7), (reg) topliță (9). 2-3 (Înv) Topitoare (3, 5).

topílă f., pl. e (d. topesc). Balta în care se topește cînepa, topitoare. – În est pop. tochilă. V. mocirlă.