tísă, tise, s.f. Arbore sau arbust din familia coniferelor, cu frunze lungi, aciculare, lucioase (Taxus baccata): „Sub creangă de tisă verde” (Calendar, 1980: 5). ■ Din lemnul acestui arbore se confecționau cuiele (de lemn) folosite la construcția bisericilor maramureșene, arcurile și săgețile medievale, brăzdarele plugurilor din lemn etc. ■ (med. pop.) Contra febrei tifoide (= lungoare). – Din sl. tisa (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA).