tiraniza vt [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 216 / S și: (înv) ~isa / Pzi: ~zez / E: fr tyranniser] 1 A trata pe cineva în mod tiranic (7) Si: a asupri, (înv) a tiranisi (1), a tirani (2). 2 (Pex) A căuta să-și impună cu orice preț voința Si: (înv) a tiranisi (2), a tirăni (3). 3 (Fig; d. idei, sentimente etc.) A obseda.