TIRADĂ (fr. tirade < tirere, a trage) În desfășurarea acțiunii unei opere dramatice, replica dezvoltată a unui actor, suită de versuri sau fraze în care se dezvoltă o idee. Cultivată în tragedia clasică franceză, în drama romantică și în melodramă, tirada se caracterizează prin patosul ideilor și avîntul sentimentelor exprimate. Ex. „Nu se sfărîmă veacurile ce-au trecut! Și cu veacurile-acelea datina ni s-a făcut. Doamnă, datina străbună e mai mult decît o lege! Domnul ce-și iubește țara, din chiar traiul ei culege Obiceiuri de tot felul; trebuințe de-orice soi, Năzuințe, daruri, vise, ure, patime, nevoi. El le cerne, le fărîmă, le topește, le strecoară, Și le toarnă, ca-ntr-o matcă, în cuvîntu-i către țară, Din aceste vorbe-nalte ale domnilor români, Timp de veacuri, neamul țese datina de la bătrîni.” (AL. DAVILLA, Vlaicu Vodă)