3 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tipui2 vt [At: ALR I, 2151/231 / Pzi: tipui / E: mg tép] (Reg) A jumuli o pasăre de pene.

tipui1 vt [At: LEXIC REG. 87 / Pzi: ? / E: nct] (Reg) A murdări.

țipui [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 209 / V: (reg) ~poi, ~ia / Pzi: ~esc, țipui / E: ns cf țipa1] 1 vi (Trs; Olt) A țipa1 (1). 2 vtf A face pe cineva să țipe, chinuindu-l. 3 vi A țipa1 (10). 4 vr (Olt; d. porci) A guița. 5 vtf (Olt; d. porci) A face să guițe.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tipuí, típui, vb. IV (reg.) a jumuli o pasăre de pene.

țipuí, țipuiésc, vb. IV (reg.) a striga tare și ascuțit; a guița.

Intrare: tipuit
tipuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tipuit
  • tipuitul
  • tipuitu‑
  • tipui
  • tipuita
plural
  • tipuiți
  • tipuiții
  • tipuite
  • tipuitele
genitiv-dativ singular
  • tipuit
  • tipuitului
  • tipuite
  • tipuitei
plural
  • tipuiți
  • tipuiților
  • tipuite
  • tipuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tipui
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tipui
  • tipuire
  • tipuit
  • tipuitu‑
  • tipuind
  • tipuindu‑
singular plural
  • tipuie
  • tipuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tipui
(să)
  • tipui
  • tipuiam
  • tipuii
  • tipuisem
a II-a (tu)
  • tipui
(să)
  • tipui
  • tipuiai
  • tipuiși
  • tipuiseși
a III-a (el, ea)
  • tipuie
(să)
  • tipuie
  • tipuia
  • tipui
  • tipuise
plural I (noi)
  • tipuim
(să)
  • tipuim
  • tipuiam
  • tipuirăm
  • tipuiserăm
  • tipuisem
a II-a (voi)
  • tipuiți
(să)
  • tipuiți
  • tipuiați
  • tipuirăți
  • tipuiserăți
  • tipuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tipuie
(să)
  • tipuie
  • tipuiau
  • tipui
  • tipuiseră
Intrare: țipui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țipui
  • țipuire
  • țipuit
  • țipuitu‑
  • țipuind
  • țipuindu‑
singular plural
  • țipuiește
  • țipuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țipuiesc
(să)
  • țipuiesc
  • țipuiam
  • țipuii
  • țipuisem
a II-a (tu)
  • țipuiești
(să)
  • țipuiești
  • țipuiai
  • țipuiși
  • țipuiseși
a III-a (el, ea)
  • țipuiește
(să)
  • țipuiască
  • țipuia
  • țipui
  • țipuise
plural I (noi)
  • țipuim
(să)
  • țipuim
  • țipuiam
  • țipuirăm
  • țipuiserăm
  • țipuisem
a II-a (voi)
  • țipuiți
(să)
  • țipuiți
  • țipuiați
  • țipuirăți
  • țipuiserăți
  • țipuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țipuiesc
(să)
  • țipuiască
  • țipuiau
  • țipui
  • țipuiseră
țipuia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)