opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tipăit sn [At: SADOVEANU, O. IX, 15 / Pl: (rar) ~uri / E: tipăi] (Pop) Zgomot caracteristic, produs umblând desculț sau pășind încet Si: lipăit.

tipăi vi [At: SADOVEANU, O. IX, 16 / Pzi: ~esc / E: tip2 + -ăi] (Pop) A face un zgomot caracteristic, umblând desculț sau pășind încet Si: a lipăi.

TIPĂÍ, tipăiesc, vb. IV. Intranz. A face un zgomot caracteristic umblînd desculț sau pășind încet; a face tipa-tipa; a lipăi. Bursucii s-aud tipăind pe cărări, ca și iepurii, ca și caprele. SADOVEANU, O. A. II 176.

TIPĂÍ, tipăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla făcând tipa-tipa; a lipăi. – Din tipa.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIPĂÍT s. v. lipăit.

tipăit s. v. LIPĂIT.

TIPĂÍ vb. v. lipăi.

tipăi vb. v. LIPĂI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tipăí (tipăiésc, tipăít), vb. – A merge, a umbla. – Creație expresivă, cf. lipăi, țopăi.

Intrare: tipăit
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tipăit
  • tipăitul
  • tipăitu‑
plural
  • tipăituri
  • tipăiturile
genitiv-dativ singular
  • tipăit
  • tipăitului
plural
  • tipăituri
  • tipăiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tipăi
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tipăi
  • tipăire
  • tipăit
  • tipăitu‑
  • tipăind
  • tipăindu‑
 singular plural
  • tipăiește
  • tipăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tipăiesc
 (să)
  • tipăiesc
  • tipăiam
  • tipăii
  • tipăisem
a II-a (tu)
  • tipăiești
 (să)
  • tipăiești
  • tipăiai
  • tipăiși
  • tipăiseși
a III-a (el, ea)
  • tipăiește
 (să)
  • tipăiască
  • tipăia
  • tipăi
  • tipăise
plural I (noi)
  • tipăim
 (să)
  • tipăim
  • tipăiam
  • tipăirăm
  • tipăiserăm
  • tipăisem
a II-a (voi)
  • tipăiți
 (să)
  • tipăiți
  • tipăiați
  • tipăirăți
  • tipăiserăți
  • tipăiseți
a III-a (ei, ele)
  • tipăiesc
 (să)
  • tipăiască
  • tipăiau
  • tipăiră
  • tipăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tipăi

  • 1. A face un zgomot caracteristic umblând desculț sau pășind încet; a face tipa-tipa.
    surse: DLRLC sinonime: lipăi attach_file un exemplu
    exemple
    • Bursucii s-aud tipăind pe cărări, ca și iepurii, ca și caprele. SADOVEANU, O. A. II 176.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • tipa
    surse: DLRM