2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tipăit sn [At: SADOVEANU, O. IX, 15 / Pl: (rar) ~uri / E: tipăi] (Pop) Zgomot caracteristic, produs umblând desculț sau pășind încet Si: lipăit.

tipăi vi [At: SADOVEANU, O. IX, 16 / Pzi: ~esc / E: tip2 + -ăi] (Pop) A face un zgomot caracteristic, umblând desculț sau pășind încet Si: a lipăi.

TIPĂÍ, tipăiesc, vb. IV. Intranz. A face un zgomot caracteristic umblînd desculț sau pășind încet; a face tipa-tipa; a lipăi. Bursucii s-aud tipăind pe cărări, ca și iepurii, ca și caprele. SADOVEANU, O. A. II 176.

TIPĂÍ, tipăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla făcând tipa-tipa; a lipăi. – Din tipa.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tipăí (tipăiésc, tipăít), vb. – A merge, a umbla. – Creație expresivă, cf. lipăi, țopăi.

Intrare: tipăit
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tipăit
  • tipăitul
  • tipăitu‑
plural
  • tipăituri
  • tipăiturile
genitiv-dativ singular
  • tipăit
  • tipăitului
plural
  • tipăituri
  • tipăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: tipăi
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tipăi
  • tipăire
  • tipăit
  • tipăitu‑
  • tipăind
  • tipăindu‑
singular plural
  • tipăiește
  • tipăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tipăiesc
(să)
  • tipăiesc
  • tipăiam
  • tipăii
  • tipăisem
a II-a (tu)
  • tipăiești
(să)
  • tipăiești
  • tipăiai
  • tipăiși
  • tipăiseși
a III-a (el, ea)
  • tipăiește
(să)
  • tipăiască
  • tipăia
  • tipăi
  • tipăise
plural I (noi)
  • tipăim
(să)
  • tipăim
  • tipăiam
  • tipăirăm
  • tipăiserăm
  • tipăisem
a II-a (voi)
  • tipăiți
(să)
  • tipăiți
  • tipăiați
  • tipăirăți
  • tipăiserăți
  • tipăiseți
a III-a (ei, ele)
  • tipăiesc
(să)
  • tipăiască
  • tipăiau
  • tipăi
  • tipăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tipăi

  • 1. A face un zgomot caracteristic umblând desculț sau pășind încet; a face tipa-tipa.
    surse: DLRLC sinonime: lipăi attach_file un exemplu
    exemple
    • Bursucii s-aud tipăind pe cărări, ca și iepurii, ca și caprele. SADOVEANU, O. A. II 176.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • tipa
    surse: DLRM