tíngă, tingi, s.f. (reg.) 1. Element constructiv; contrafișă. 2. Bucata de lemn ce leagă picioarele mesei între ele. 3. Lemnul care prinde de-a curmezișul cornii casei între ei; căprior. 4. Bețele din știubei pe care albinele își pun fagurii. 5. Puntea dintre coarnele plugului. – Cf. chingă.