4 definiții pentru tinduță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TINDÚȚĂ, tinduțe, s. f. Diminutiv al lui tindă.Tindă + suf. -uță.

TINDÚȚĂ, tinduțe, s. f. Diminutiv al lui tindă.Tindă + suf. -uță.

tinduță sf [At: LB / V: (reg) ten~ / Pl: ~te / E: tindă + -uță] 1-2 (Reg; șhp) Tindică (1-2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tindúță s. f., g.-d. art. tindúței; pl. tindúțe

tindúță s. f., g.-d. art. tindúței; pl. tindúțe

Intrare: tinduță
tinduță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tinduță
  • tinduța
plural
  • tinduțe
  • tinduțele
genitiv-dativ singular
  • tinduțe
  • tinduței
plural
  • tinduțe
  • tinduțelor
vocativ singular
plural

tinduță

  • 1. Diminutiv al lui tindă.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Tindă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09