timpan sn [At: AMFILOHIE, G. F. 274V14 / V: (înv) ~ă sf / S și: (înv) tym~ / Pl: ~e / E: it timpano, lat tympanum, fr tympan, ngr τύμπανον] 1 (Atm) Membrană elastică ce desparte urechea externă de cea mijlocie, transmițând undele sonore în interiorul urechii mijlocii și interne Si: (înv) tobă (23). 2 (Rar) Auz (9). 3 Instrument muzical de percuție acordabil, al cărui corp de rezonanță este o emisferă de alamă acoperită cu o membrană de piele tăbăcită, care poate fi întinsă mai mult sau mai puțin și care, lovită cu niște baghete, produce sunete Si: (îvr) tas¹ (18), (îrg) paucă¹. 4 (Aht) Suprafață de zidărie cuprinsă între o grindă orizontală și un arc de deasupra golului unei uși sau al unei ferestre. 5 (Teh) Pinion dințat.