3 definiții pentru timic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
timic2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr thymique] 1 Referitor la timus. 2 Al timusului. 3 Referitor la comportamentul exterior al individului.
TIMIC, -Ă adj. 1. Referitor la timus, al timusului. 2. Referitor la comportamentul exterior al individului. [< fr. thymique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIMIC, -Ă adj. 1. al timusului. 2. referitor la afectivitate. (< fr. thymique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: timic
timic adjectiv
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
timic, timicăadjectiv
- 1. Referitor la timus, al timusului. DN
- 2. Referitor la comportamentul exterior al individului. DN
etimologie:
- thymique DN