time-out s. (cuv. engl.) În unele sporturi, scurtă întrerupere regulamentară a jocului acordată de arbitru și, prin extensie, scurtă întrerupere de orice tip ◊ „Sună telefonul. «Time-out», pentru antrenorul N., solicitat de revista «Flacăra» la o întâlnire cu întreaga echipă.” I.B. 13 III 74 p. 3. ◊ „[...] cu câteva ore înainte de partidă, Karpov cere un time-out, evident pentru a se mai reface.” R.l. 13 II 85 p. 5. ◊ „Time-out explicativ la evenimentele zilei.” R.l. 1 IX 93 p. 9 [pron. taim-aut] (Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 34, atestări din 1969; DN3, DEX-S)