Definiția cu ID-ul 833329:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIMAR2, timaruri, s. n. (Mai ales la pl.; înv.) Denumire dată, în Evul Mediu, în Imperiul Otoman, loturilor de pământ conferite, temporar, oștenilor, în schimbul obligației de a presta serviciul militar. – Din fr. timares.