tileágă, tilegi, (teleagă), (dial. tileagă), s.f. (reg.) 1. Car de transport: „...da cine știe câte tilegi și căruță o spart, câte hamuri și funii o rupt...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 241). 2. Cărucior cu două roate de care se leagă plugul când ară; carul fără loitre: „Da' te bagă sub tileagă, / Să-ți pară lumea mai dragă” (Bârlea, 1924: 11). – Din sl. telĕga „car” (Conev, după DER; MDA).