tijă sf [At: MON. IST. II, 35 / Pl: ~je, (reg) ~ji / E: fr tige] 1 Parte a plantelor erbacee care crește de la rădăcină în sus Si: pai. 2 Ornament arhitectural care imită tija (1). 3 (Teh) Bară de oțel, cilindrică, care face parte dintr-un sistem tehnic, ca element de legătură sau de ghidare.