tij adv. – Idem, la fel. Pol. tež (Tiktin) sau mai bine sl. tizŭ (Cihac, II, 414; Conev 59), cu cons. finală alterată prin analogie cu pl. tiji. Este dubletul lui tiz, s. m. (persoană care poartă același nume cu alta), a cărui der. din tc. duz „egal” (Roesler 604) pare improbabilă. – Din rom. provine bg. tizul (Capidan, Raporturile, 234).