5 definiții pentru tihărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIHĂRÍE, tihării, s. f. (Reg.) Tihăraie. – Et. nec. Cf. tihăraie.

tihărie sf [At: SADOVEANU, O. XIII, 228 / Pl: ~ii / E: ns cf tihăraie] (Mol) Tihăraie (5).

TIHĂRÍE, tihării, s. f. (Pop.) Tihăraie. – Et. nec. Cf. tihăraie.

TIHĂRÍE, tihării, s. f. Tihăraie. Spun feciorii că s-ar fi aflînd patru haite fătate în niște tihării încîlcite cu spini. SADOVEANU, O. L. 40.

tihăráĭe și -ríe f. (rudă cu ung. cihere, desiș, care poate să vie din rom. țîhlă, sihlă. Cp. și cu stuhăraĭe, -ríe). Est. „Loc în pădure ascuns și greŭ de străbătut” (Nț. Rev. I. Crg. 3, 156), povîrniș rîpos acoperit de brazĭ căzuțĭ, desiș în loc abrupt: pe marginea uneĭ tihărăĭ adîncĭ și înguste (VR. 1923, 4, 6), nu putea nimeri pin tihăraĭa ceĭa (Șez. 31, 137), trece pin pădurĭ, tihărăĭ și cîmpiĭ pustiĭ (Șez. 33, 27). V. smidă, hududoĭ, tîhlăriș, ponor.

Intrare: tihărie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tihărie
  • tihăria
plural
  • tihării
  • tihăriile
genitiv-dativ singular
  • tihării
  • tihăriei
plural
  • tihării
  • tihăriilor
vocativ singular
plural

tihărie

etimologie: