tichiuță sf [At: POLIZU / P: ~chi-u~ / V: (reg) chichi~, chitiu~, titiu~ / Pl: ~țe / E: tichie + -uță] 1-4 (Reg; șhp) Tichie (1, 6) (mică) Si: (reg) tichioară (1-4). 5 (Pop; euf) Diavol (1). 6 (Pop; în basme; îs) ~ța dracului Pălărioară înzestrată cu puterea de a-l face nevăzut pe cel care o poartă.