10 definiții pentru tecărău (lemn)
Explicative DEX
tecărău2 [At: KLEIN, D. 528 / V: (reg) techereu sn, ticar~, tic~, ticăreu sn, ticaraie, ticarauă sf / Pl: ~raie sn, ~ăi sm / E: mg teköro] (Trs) 1 sn Bucată de lemn cu care se strânge lanțul sau funia care leagă fânul, lemnele etc,* în car. 2 sn (Pex) Băț având diverse întrebuințări. 3 sn (Îf ticărău) Verigă de fier care se pune pe roata camlui în locul unde șina este slăbită. 4 sm (Fig; dep) Om scund și gras.
techereu sn vz tecărău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ticaraie sf vz tecărău2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ticarauă sf vz tecărău2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ticarău sn vz tecărău2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ticărău sn vz tecărău2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ticăreu sn vz tecărău2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
TECĂRĂU s. v. ceatlău, cruce.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tecărău s. v. CEATLĂU. CRUCE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
tecărău s.n. și s.m. (reg.) 1. (s.n.) lemn cu care se strânge funia care leagă lemnele, fânul. 2. (s.m.) om mic și bondoc.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |