2 intrări
3 definiții

Explicative DEX

ticăire sf [At: ANTIM, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: ticăi2] (Înv) 1 Suferință. 2 Mizerie.

țicăi vi [At: REBREANU, NUV. 155 / Pzi: țicăi / E: țic1 + -ăi] 1 A produce un zgomot scurt, uneori repetat. 2 (Ban) A ridica cocoșul armei.

ticăíre f. Vechĭ. Mizerie, suferință.

Intrare: ticăire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticăire
  • ticăirea
plural
  • ticăiri
  • ticăirile
genitiv-dativ singular
  • ticăiri
  • ticăirii
plural
  • ticăiri
  • ticăirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țicăire
țicăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicăire
  • țicăirea
plural
  • țicăiri
  • țicăirile
genitiv-dativ singular
  • țicăiri
  • țicăirii
plural
  • țicăiri
  • țicăirilor
vocativ singular —
plural —