thriller s. n. (cuv. engl.) Roman, piesă de teatru sau film care provoacă senzații tari ◊ „Un thriller nu poate fi lăsat pe seama improvizației.” Cont. 13 II 60 p. 5. ◊ „Thrillerul are, însă [...] legile lui: trebuie să respecte logica și realitatea, sau măcar să dea o convenție credibilă, căci altfel ajunge să semene a science-fiction.” R.lit. 6 VI 74 p. 16. ◊ „[...] cinema-ul cunoaște un singur «thriller», al lui Russel Braddon, intitulat «Finaliștii», în care un criminal se ascunde sub acoperișul Wimbledonului, pentru a ținti spre loja regală.” Cinema 11/79 p. 17. ◊ „«Basic Instinct» [...] avea o acțiune trepidantă, un scenariu substanțial, un autentic thriller.” R.l. 2 X 95 p. 2; v. și Cont. 14 II 69 p. 5, R.lit. 7 XI 74 p. 17 [pron. trilăr] (cf. fr. thriller; DMC 1958; Th. Hristea în LR 3/72 p. 187, Guția A. 28; DN3, DEX-S)