teșmec sn [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) cheșmeci, ~echi / Pl: ~uri / E: ger Techtelmechtel] (Buc; Mol) 1 Înșelătorie. 2 (Îf cheșmeci) Afacere secretă. 3 Faptă făcută pe ascuns.

teșmec n. Mold. înșelătorie. [Origină necunoscută].

teșméc n., pl. urĭ (turc.). Mold. Rar. Înșelătorie.

teșmechi sn vz teșmec

teșmec, teșmecuri, s.n. (înv.) înșelătorie.