teșcoavă sf [At: PĂCALĂ, M. R. 454 / V: (reg) tiș~, țe~ / Pl: ~ve / E: ns cf teașcă] (Reg) 1 Burduf mic de piele (care servește la păstrarea unei cantități de 2-5 kg de brânză). 2 Vas în care se stoarce cașul. 3 (Pex) Resturi de la tescuirea cașului. 4 Mucegai care se face pe caș în timpul dospitului. 5 Teșcău. 6 Pungă de piele în care se țin diferite obiecte. 7 (Fig; dep) Persoană șubrezită de boală sau de bătrânețe. 8 (Fig; dep) Obiect uzat.