TETRAMETRU (< fr. tétramètre < lat. tetrametrus ; cf. gr. tetra, patru și metron, măsură) Vers folosit îu poezia greacă și latină și alcătuit din unități trisilabice – dactili sau anapesti – ori șase unități bisilabice (iambi). Tetrametrul este în fond un alexandrin alcătuit din patru măsuri, cu o cezură mediană. El prezintă forme variate: tetrametrul anapestic, ionicul major tetrametru, ionicul minor tetrametru, coriambul tetrametru, tetrametru arhilonian sau anacreontic. Ex. A fost odată ca-n povești... (tetrametru iambic) (M.EMINESCU, Luceafărul)