testimóniu, testimonii, s.n. (arh.) Act, document doveditor, certificat; adeverință (de absolvire a cursurilor de pregătire destinate dascălilor): „Dascălul (…) era prevăzut cu testimoniu și decret de dascăl (eliberat la data de 25 octombrie 1881)” (Câmpeanu, 2016: 40). – Din lat. testimonium „mărturie, dovadă” (Scriban, Șăineanu, DEX).