tester s. n. (tehn.) Dispozitiv de încercare, de probă ◊ „Am reținut, de asemenea, că I.D. M. S.-ul, la livrarea autoturismelor, asigură un serviciu nou – verificarea mașinilor cu tester electronic și reglarea acestora [...]” R.l. 21 V 77 p. 5. ◊ „Unitatea «Autoservice» [...] a fost dotată cu un tester electronic capabil să stabilească orice defect la motor.” R.l. 29 XI 77 p. 5. ◊ „Dispecerul de serviciu al Atelierului A.C.R. din str. S.R. ne-a răspuns că aici nu se pot face asemenea verificări și reglaje, neexistând [...] testerul electronic, analizatorul de gaze [...]” Sc. 23 VI 79 p. 5; v. și R.l. 26 IV 77 p. 5 (din engl. tester, fr. testeur; PR 1950; LTR; DEX – alt sens, DN3, DEX-S)