6 definiții pentru teslim


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

teslim sn [At: GHEORGACHI, CER. (1762), 227 / V: (îvr) tis~ / Pl: ~uri / E: tc teslim] (Tcî) 1 Predare. 2 Livrare. 3 Înmânare. 4 (Îe) A face ~ A preda. 5 (Îae) A livra. 6 (Îae) A înmâna. 7 (Îe) A trece ~ A fi predat.

TESLIM s. n. (Mold., ȚR) În expr. A face teslim = a preda, a încredința. A: Să facă banii teslim. IM 1754, 3v. I-au făcut tuiurile teslim. GHEORGACHI. Coroana să o facă teslim în capul lui Abulcasîm. H 1771, 97r; cf. H 17792, 84v. B: Să facă banii teslim. IM 1730, 6v. Etimologie: tc. teslim.

teslím și -mát n., pl. urĭ (turc. ar. teslim, pl. -mat). Vechĭ. Predare: a face teslimu mărfiĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TESLÍM s. v. furnizare, încredințare, înmânare, livrare, predare, procurare, remitere, transmitere.

teslim s. v. FURNIZARE. ÎNCREDINȚARE. ÎNMÎNARE. LIVRARE. PREDARE. PROCURARE. REMITERE. TRANSMITERE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

teslím (-muri), s. n. – Predare. – Mr. tislime, megl. teslim. Tc. (arab.) teslim (Roesler 604; Șeineanu, III, 122; Ronzevalle 65), cf. ngr. τεσλίμι, bg., sb. teslim.Der. teslimarisi, vb. (a preda), sec. XIX, înv.

Intrare: teslim
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teslim
  • teslimul
  • teslimu‑
plural
  • teslimuri
  • teslimurile
genitiv-dativ singular
  • teslim
  • teslimului
plural
  • teslimuri
  • teslimurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)