termistor s. n., s. m. (fiz.) ◊ „Nu ne-ați spus totuși ce sunt termistoarele [realizate la Cluj] Niște elemente de circuit în semiconductoare care au proprietatea de a-și modifica rezistența electrică în raport de temperatură. Se folosesc la protecția circuitelor și a tuburilor electrice, la pornirea motoarelor, la reglarea temperaturii etc.” R.l. 10 I 75 p. 3; v. și microproducție (din fr., engl. thermistor; PR 1956; DF, DMA, LTR, DTR, TDE, DTM; DN3, DEX-S)