2 definiții pentru terminator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERMINATÓR, terminatoáre, s. n. Linie marginală, opusă limbului, care desparte partea luminată de soare de cea obscură de pe discul lunii și al planetelor. (cf. fr. terminateur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

terminatór s. n., pl. terminatoáre

Intrare: terminator
terminator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terminator
  • terminatorul
  • terminatoru‑
plural
  • terminatoare
  • terminatoarele
genitiv-dativ singular
  • terminator
  • terminatorului
plural
  • terminatoare
  • terminatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)