2 definiții pentru terminator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TERMINATOR, terminatoare, s. n. Linie marginală, opusă limbului, care desparte partea luminată de soare de cea obscură de pe discul lunii și al planetelor. (cf. fr. terminateur)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
terminator s. n., pl. terminatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: terminator
terminator substantiv neutru
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
terminator, terminatoaresubstantiv neutru
- 1. Linie marginală, opusă limbului, care desparte partea luminată de soare de cea obscură de pe discul lunii și al planetelor. MDN '00
etimologie:
- terminateur MDN '00