2 definiții pentru terminativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERMINATÍV, -Ă adj. 1. care constituie o terminație (2). 2. referitor la rezultatul unei acțiuni. (< fr. terminatif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

terminatív adj. m., pl. terminatívi; f. sg. terminatívă, pl. terminatíve

Intrare: terminativ
terminativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terminativ
  • terminativul
  • terminativu‑
  • terminati
  • terminativa
plural
  • terminativi
  • terminativii
  • terminative
  • terminativele
genitiv-dativ singular
  • terminativ
  • terminativului
  • terminative
  • terminativei
plural
  • terminativi
  • terminativilor
  • terminative
  • terminativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)