termic, ~ă [At: BARASCH, M. II, 150/16 / S și: the~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr thermique] 1-2 a Privitor la căldură (sau la temperatură). 3-4 a Care produce (sau se produce prin) căldură. 5 a (Îs) Centrală ~ă Termocentrală (2). 6 a (Îs) Radiație ~ă Radiație de natură electromagnetică pe care o emit toate corpurile a căror temperatură este superioară lui zero absolut. 7 a (Îs) Disociație ~ă Disociație provocată de încălzire. 8 a (Îs) Conductibilitate ~ă Proprietate a unor corpuri de a fl străbătute de un flux de căldură sub acțiunea unei diferențe de temperatură. 9 a (Îs) Ecuator ~ Linie sinuoasă care unește punctele de pe glob cu cea mai mare temperatură medie anuală și care nu coincide peste tot cu ecuatorul terestru. 10 a (Îs) Agent ~ Substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică. 11 sf Parte a fizicii care se ocupă cu studiul căldurii și al legilor ei.