teritorialitate s. f. în sint. s. teritorialitatea legii (jur.) ◊ „Principiul teritorialității legii penale, conform căruia legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul țării noastre, fie că sunt comise de cetățeni români, fie că sunt săvârșite de către străini sau de către oameni fără patrie.” Sc. 22 VI 68 p. 2 (din territorialité; DEX, DN3)