teritorial, ~ă [At: POVĂȚ. 301/10 / P: ~ri-al / S și: terri~ / Pl: ~i, ~e / E: fr territorial] 1-2 a Care cuprinde un anumit teritoriu (1-2). 3-4 a Care aparține unui teritoriu (1-2). 5-6 a Privitor la un teritoriu (1-2). 7 a (Îs) Ape ~e sau mare ~ă Porțiune de mare sau de ocean de-a lungul coastelor unui stat, supusă suveranității acestuia, formând o parte integrantă a teritoriului (1) său. 8-9 a Care stăpânește un teritoriu (1-2). 10 a (înv; d. armată sau unități militare) Care este format din soldați rezerviști, vârstnici și destinat apărării unui teritoriu (1) în caz de război. 11-12 sm, a (Îvr) (Soldat) care făcea parte dintr-o armată teritorială (10).