6 definiții pentru terfăriță târfariță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

terfăriță sf [At: MARIAN, NU. 619 / V: (reg) târfar~, târ~, ~far~, ~feli~ (A și: ter~), ~fer~ / Pl: -țe / E: terfar + -iță] (Trs; Mun) Persoană (rudă sau prietenă) care însoțește mireasa și are grijă de hainele ei Si: (reg) terfăroaie.

TERFĂRÍȚĂ, terfărițe, s. f. (Regional; și în forma tîrfariță) Rudă sau prietenă a miresei care o însoțește pe aceasta și are grijă de hainele ei. În carul cu vesmintele miresei șade numai tîrfarița. MARIAN, NU. 619. – Variantă: tîrfáriță s. f.

TERFĂRÍȚĂ, terfărițe, s. f. (Reg.) Rudă sau prietenă a miresei, care o însoțește și are grijă de hainele ei. – Din terfar (puțin folosit, < tearfă) + suf. -iță.

târfariță sf vz terfăriță

TÎRFÁRIȚĂ, s. f. v. terfăriță.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

terfăríță, terfăríțe, s.f. (reg.) rudă sau prietenă a miresei.

Intrare: terfăriță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terfăriță
  • terfărița
plural
  • terfărițe
  • terfărițele
genitiv-dativ singular
  • terfărițe
  • terfăriței
plural
  • terfărițe
  • terfărițelor
vocativ singular
  • terfăriță
  • terfărițo
plural
  • terfărițelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târfariță
  • târfarița
plural
  • târfarițe
  • târfarițele
genitiv-dativ singular
  • târfarițe
  • târfariței
plural
  • târfarițe
  • târfarițelor
vocativ singular
  • târfariță
  • târfarițo
plural
  • târfarițelor

terfăriță târfariță

  • 1. regional Rudă sau prietenă a miresei care o însoțește pe aceasta și are grijă de hainele ei.
    exemple
    • În carul cu vesmintele miresei șade numai tîrfarița. MARIAN, NU. 619.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • terfar (puțin folosit, din tearfă) + sufix -iță.
    surse: DLRM