Definiția cu ID-ul 965786:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TERENURI CULTIVATE. Subst. Teren cultivat, teren arabil (cultivabil), cultură, semănătură; ogor, ogoraș (dim., pop.), țarină, arătură, cîmp, pămînt, glie, cohalm (reg.). Lan, holdă, holdiță (dim.). Lan (holdă) de grîu, grîne; porumbiște, păpușoi (reg.), păpușoiște (reg.), mălăiște (reg.), cucuruz (reg.), cucuruzaștină (reg.); orzărie, orz; oveze; meiște, mei; orezărie, rizicultură. Trifoiște; mohor. Cînepiște, cînepărie (rar); iniște, bumbăcărie. Grădină, grădiniță (dim.), grădinuță, grădinărie; grădină de flori, florărie; grădină de pomi, livadă; livadă de pruni, prunet, prunărie, pruniș, pruniște (reg.), perjărie (reg.); livadă de peri, periș; livadă de vișini, vișinet (rar); livadă de zarzări, zarzachie (pop.). Plantație, săditură, sad (înv.). Vie, podgorie. Vb. A cultiva, a ara; a desțeleni; a afîna; a grăpa; a semăna, a însămînța. V. cereale, legume și zarzavaturi, pomi fructiferi.