terasă¹ sf [At: CR (1833), 40¹/17 / V: (înv) ~ață (S și: terra~) / S și: (înv) ~assă / Pl: ~se / E: fr terrasse, ger Terrasse cf it terrazza] 1 Platformă deschisă, uneori acoperită, situată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperișul unei clădiri (servind ca loc de odihnă sau de agrement). 2 Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (de obicei în parcuri și în grădini), care folosește ca loc de plimbare. 3 (Pan) Porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori. 4 (Glg) Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea treptată a scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul țărmurilor marine sau al unei ape curgătoare. 5 (Pan) Sistem de suprafețe plane, făcute artificial în formă de trepte, pentru a combate eroziunea produsă de ape curgătoare. 6 (Îla) În ~se Așezat pe porțiuni de teren terasat (1).