terariu s. n. (bot.) ♦ 1. ◊ „În prezent, la Grădina Botanică se lucrează la amenajarea unui terariu (stâncărie) unde vor fi cultivate plante ornamentale care în mod obișnuit cresc în sol pietros.” Sc. 10 III 61 p. 1. ♦ 2. Spațiu amenajat pentru creșterea și observarea anumitor animale ◊ „Dornic de senzații tari, T.K. din Johannesburg și-a petrecut nici mai mult nici mai puțin decât 36 de zile într-un terariu, în compania unor drăgălașe și nervoase cobre [...]” Săpt. 22 III 74 p. 2 (din lat., fr., engl. terrarium, germ. Terrarium; Al. Graur în LR 2/58 p. 2, Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 394; DN3)