teorie¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 46^v/32 / P: te-o~ / V: (fer) tio~, tiurie / A și: (înv) teor~ / Pl: ~ii / S și: (înv) the~ / E: ngr Θεωρία, lat theoria, ger Theorie, fr théorie] 1 Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității. 2 Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. 3 (Îs) ~ia numerelor Ramură a matematicii care studiază proprietățile aritmetice ale numerelor. 4 (Îlav) În ~ Fără a afecta activitatea practică Si: teoretic². 5 (Mil) Partea teoretică a instrucției militare. 6 Punct (propriu) de vedere asupra unor probleme științifice, filozofice, literare etc. Si: concepție. 7 Expunere a unor principii. 8 Discuție cu caracter teoretic² (1). 9 (Fam; îe) A-i face (cuiva) ~ sau a-i face (cuiva) ~ia chibritului A-i face cuiva morală. 10 (Fam; îae) A spune lucruri inutile, fară rost. 11 (Înv) Cercetare (2). 12 (Înv) Verificare (a unei socoteli) Si: (înv) teorisis. 13 (Îs) ~ia informației Teorie¹ (2) matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc. 14 (Îs) ~ia literaturii Ramură a științelor literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, curentele și metodele artistice. 15 (Îs) ~ia relativității Teorie¹ (2) a relațiilor dintre spațiu, timp și mișcare a materiei, în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într-o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor, cât și pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii.