Definiția cu ID-ul 512714:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tendință (-țe), s. f. – Înclinație, pornire. – Var. tendență. Fr. tendance, tratat ca puissance-putință, croyance-credință etc. – Der. tendențios, adj., din fr. tendenciux.