TENDENȚIONISM s. n. Însușirea de a fi tendențios; tendențiozitate. Referindu-se la tendenționismul literaturii sovietice, afirmă că ea nu se teme de această acuzare. SAHIA, U.R.S.S. 160. Apărătorii tendințelor sociale în artă nu lămuresc destul deosebirea cea mare ce există între tendenționism și tezism. GHEREA, ST. CR. I 301.