4 definiții pentru tencuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENCUITÓR, tencuitori, s. m. Meseriaș care tencuiește. [Pr.: -cu-i-] – Tencui + suf. -tor.

TENCUITÓR, tencuitori, s. m. Meseriaș care tencuiește. [Pr.: -cu-i-] – Tencui + suf. -tor.

tencuitor sm [At: NOM. PROF. 38 / P: ~cu-i~ / Pl: ~i / E: tencui1 + -tor] Meseriaș care se ocupă cu tencuitul1 pereților, al zidurilor etc.

TENCUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operații de tencuială. /a tencui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tencuitór s. m. (sil. -cu-i-), pl. tencuitóri

Intrare: tencuitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tencuitor
  • tencuitorul
  • tencuitoru‑
plural
  • tencuitori
  • tencuitorii
genitiv-dativ singular
  • tencuitor
  • tencuitorului
plural
  • tencuitori
  • tencuitorilor
vocativ singular
  • tencuitorule
plural
  • tencuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tencuitor

  • 1. Meseriaș care tencuiește.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Tencui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09