temnic sn [At: (a. 1620) ap. D. BOGDAN, GL. 110 / V: (reg) tevn~, timic, tim~ / Pl: ~uri, ~ice / E: bg темникъ, ucr темник] 1 (Îrg) Adăpost în pământ în care se țin stupii iarna. 2 (Îrg) Bordei în pământ. 3 (Înv) Adăpost săpat în pământ pentru ocrotirea ostașilor (în timp de război). 4 (Reg) Pivniță. 5 (Înv) Închisoare. 6 (Reg; îf timnic) Construcție în spatele casei (în care se păstrează diferite obiecte). 7 (Olt) Antreu la casă.