temeteu, temeteie, temeteauă, (timiteu), s.n. – (reg.) Cimitirul din afara satului (spre diferență de țintirim = cimitirul de la biserică). În temeteu se îngroapă săracii, taxele fiind mai mici. Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). (Trans., Maram.). – Din magh. temetõ „cimitir” (Scriban; Tiktin, cf. DER; DEX).