2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.

TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.

temeinici vt [At: C. PETRESCU, ap. SCL 1976, 403 / Pzi: ~icesc / E: temeinic] (Rar) A face să devină temeinic (1) Si: a consolida.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

temeinicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. temeinicésc, imperf. sg. temeiniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. temeiniceáscă

Intrare: temeinicit
temeinicit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temeinicit
  • temeinicitul
  • temeinici
  • temeinicita
plural
  • temeiniciți
  • temeiniciții
  • temeinicite
  • temeinicitele
genitiv-dativ singular
  • temeinicit
  • temeinicitului
  • temeinicite
  • temeinicitei
plural
  • temeiniciți
  • temeiniciților
  • temeinicite
  • temeinicitelor
vocativ singular
plural
Intrare: temeinici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • temeinici
  • temeinicire
  • temeinicit
  • temeinicitu‑
  • temeinicind
  • temeinicindu‑
singular plural
  • temeinicește
  • temeiniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • temeinicesc
(să)
  • temeinicesc
  • temeiniceam
  • temeinicii
  • temeinicisem
a II-a (tu)
  • temeinicești
(să)
  • temeinicești
  • temeiniceai
  • temeiniciși
  • temeiniciseși
a III-a (el, ea)
  • temeinicește
(să)
  • temeinicească
  • temeinicea
  • temeinici
  • temeinicise
plural I (noi)
  • temeinicim
(să)
  • temeinicim
  • temeiniceam
  • temeinicirăm
  • temeiniciserăm
  • temeinicisem
a II-a (voi)
  • temeiniciți
(să)
  • temeiniciți
  • temeiniceați
  • temeinicirăți
  • temeiniciserăți
  • temeiniciseți
a III-a (ei, ele)
  • temeinicesc
(să)
  • temeinicească
  • temeiniceau
  • temeinici
  • temeiniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

temeinici

  • 1. rar A face să devină temeinic.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • temeinic
    surse: DEX '98 DEX '09