telteu sn [At: PONTBRIANT / V: (reg) tiol~, toi~ sn, telte s / Pl: ~ee, (reg) ~eauă / E: mg töltș] 1 (Trs) Coș³ (1) (mare) de nuiele. 2 (Trs; pan) Instrument de pescuit în formă de coș³ (1). 3 (Reg; îf tolteu) Iesle pentru vite.

teltéŭ, V. tolteŭ.

telte s vz telteu

tiolteu sn vz telteu

tolteu sn vz telteu

toltéŭ și teltéŭ n., pl. eĭe (ung. töltö, care umple, adică „coș de turnat, de umplut”). Vest. Tîrnă, coș lat cu doŭă toarte. – În Arg. chelteŭ.

teltéu, telteauă, s.n. (reg.) Coș de nuiele, cu două mânere, pentru uz casnic: „Și pune-o într-un telteu / Și o traje la părău” (Bilțiu, 1990: 111). – Din magh. töldõ (MDA).

telteu, telteauă, s.n. – (reg.) Coș de nuiele, cu două mânere, pentru uz casnic: „Și pune-o într-un telteu / Și o traje la părău” (Bilțiu, 1990: 111; Dobric). – Din magh. töldõ (MDA).

telteu, -auă, s.n. – Coș de nuiele, cu două mânere, pentru uz casnic: „Și pune-o într-un telteu / Și o traje la părău” (Bilțiu 1990: 111; Dobric-Lăpuș). – Din magh. töldõ (MDA).